10 situații clinice în acompanierea doliului

Cartea de față își propune să ofere repere și resurse practice psihologilor, medicilor, asistentilor sociali si tuturor celor care se ocupă de persoanele îndoliate. Fie că este vorba despre a înțelege mizele clinice în funcție de diferitele tipuri de doliu, de a ști cum să anunțăm moartea, de a ne da seama despre cum să ne ocupăm de copii, de familii, de a ști cum să‑i susținem pe cei mai vulnerabili, de a-i ajuta pe cei care au pierdut o persoana dragă care s-a sinucis — toate aceste aspecte vor fi abordate în această carte fără tabuuri, simplu, de către profesioniști cu experiență practică, recunoscuți pentru activitatea lor în legatura cu doliul normal și cel patologic. În unele situații, cei apropiați cred că faptul de a nu anunța un deces este mai puțin violent decât a‑l confrunta pe cel drag cu această veste funestă. Această părere poate părea pertinentă pe moment, însă toți cei îndoliați față de care s‑a păstrat un secret relatează că faptul de a nu li se fi spus, de a fi fost ținuți la distanță, a fost o tortură suplimentară, care a afectat în mod profund relația de încredere pe care o puteau avea cu persoanele în cauză. Niciunul nu a „iertat vreodată" ceea ce li s‑a părut a fi o „trădare" și un „furt al poveștii lor de viață". „Vrând să mă protejeze, m‑au rănit și mai tare"... Hélène Romano Anunțarea morții este o încercare pentru oricine trebuie să dea o astfel de veste tristă. Dincolo de complexitatea a ceea ce e de spus, este important să se acorde atenție cuvintelor formulate și condițiilor în care sunt formulate. Cuvântul „moarte" trebuie pronunțat, chiar dacă e greu, întrucât poate fi înțeles de oricine. „Decedat" pare mai impersonal și nu este un cuvânt care poate fi înțeles de oricine; se poate întâmpla ca aparținătorii să întrebe un asistent: „Doctorul a zis că a decedat, asta înseamnă că a murit?". Cuvinte precum „plecat dintre noi", „adormit" pot produce confuzie, în special în cazul celor mici, și trebuie evitate. Hélène Romano Cuprins Lista autorilor Introducere Capitolul 1. Ce trebuie să știm despre doliu Ce înseamnă doliul? Doliul adaptat Doliu și migrație Doliul inadaptat Capitolul 2. Vestea morții Impactul traumatic al veștii Condițiile în care este anunțată vestea Anunțarea inimaginabilului Moduri în care se poate da vestea Cazul donării de organe Reacții imediate în urma aflării veștii Capitolul 3. Ritualizarea morții Ritualurile funerare Corpurile inaccesibile și ritualurile funerare Ritualuri și morți colective Specificitatea morților în cazul conflictele armate Capitolul 4. Doliul infantil Doliul în prima copilărie Doliul la adolescenți Doliul la frați și surori Cum să anunțăm copiilor moartea Capitolul 5. Doliul și nașterea Sarcină și doliu Doliul antenatal Co-animarea unui grup de profesioniști și de părinți îndoliați Capitolul 6. Doliul în familii Noțiunea de traumă familială și consecințele ei Travaliul doliului și reziliența Ajutoarele terapeutice Terapia cu familia Mentalizarea Capitolul 7. Doliul la senectute Definiția senectuții Locul senectuții în societățile occidentale Locul senectuții în societățile tradiționale Specificul pierderilor la o vârstă înaintată Descoperirea unui continent gri Capitolul 8. Doliu și boală psihică, o dificultate dublă? Un doliu este mai ușor de depășit atunci când cel îndoliat suferă de o boală psihică? Cum poate fi cuantificată exprimarea doliului și diferențiată de simptomele bolii prezente? Evaluarea doliului Principii terapeutice Intervenții psihoterapeutice Capitolul 9. Doliu și sinucidere Definiție Factori de risc și populații cu risc Procesul doliului în urma unei sinucideri Acompanierea apropiaților persoanei care s-a sinucis Capitolul 10. Ajutorarea și acompanierea celor îndoliați Cum să propunem ajutorul Grupurile de întrajutorare și de susținere Psihoterapiile Demersurile administrative Plângerile judiciare Identificarea medico-legală a corpurilor Expertizele Să rămânem disponibili pentru cei îndoliați Concluzie Anexe