57 de pasari

... Nu ca ar duce lipsa de metafore aceasta minunata colectie de metafore, care-ti taie respiratia de multe ori, din care este alcatuita poezia Ramonei, incepand cu primele versuri, care dau, de fapt, tonul intregului volum, cu ajutorul carora aflam ca moartea pasarilor ei dragi o lasa "(...) mai rece cu o mingiiere, / Mai scunda cu un alint / Mai singura de o lumina". Cum sa aplici, rece, asemenea instrumente de analiza asupra emotiilor pe care le starneste colectia de fata? Cand reactia pe care ai avut-o, in timpul lecturii, a fost viscerala, si te-au cuprins fiorii? Emotiile Ramonei, cea iubitoare de pasari, cea care crede ca oamenii si pasarile au puterea sa se vindece reciproc, cea care simte moartea fiecarei pasari ca fiind o irecuperabila trauma, se transmit cititorului, fara nevoia de a trece prin procesul de re-citire si de analiza, pentru a descifra mesaje ascunse. Emotiile ei sunt pure, inefabile, puternice, si fie ca iau forma unor poeme miniaturale, ca un delicat haiku, fie ca iau forme mai complexe, sunt la fel de penetrante si sunt proiectate asupra cititorului, in mod instantaneu. Nu cred ca voi mai putea privi indiferenta zborul pasarilor, dupa am citit aceasta minunata colectie de poeme, si nu cred ca voi uita ca Ramona m-a facut sa inteleg cum moartea unei fiinte pe care ai indragit-o poate sa te lase "cu grindina sufletului zdrumicata". - Codruta Gosa