Adâncuri incolore

Molda este un sat din actuala Republică Moldova. Mai-marii satului pregătesc o serbare pentru cei 600 de ani de existență. În centru se află bustul lui Dragoș, domnitorul întemeietor. Tinerii însă pleacă. Beția, furtul, violența și corupția macină viața celor rămași. Un adolescent, pe care îl cheamă tot Dragoș, dispare în mâlul ucigaș.

Romanul lui Alexandru Popescu dezvăluie realități sociale dure prin viața de zi cu zi. Folosește și simboluri ale destinului și ale pierderii. Explorează o societate sfâșiată între Est și Vest. Polițistul Tudor Roibu este unul dintre personajele principale. Pare vigilent la datorie și grijuliu acasă. Le oferă alor săi un cămin îndestulat, dar îi stăpânește prin frică. Este aspru cu sine și își abuzează soția și fiica. Încalcă legea prin mită și amenințări. Sătenii nu îndrăznesc să i se împotrivească. Cruzimea lui merge până la crimă.

Iazul cel Vechi pare o fiară. Se hrănește cu tineri. Un șoim apare ca semn al destinului. Spre final are loc o nuntă zgomotoasă, unde nimeni nu se înfrânează. Aceasta duce spre un deznodământ în care soarta pare pecetluită. Aceste imagini contrastează cu viața de zi cu zi, sumbră, a satului.

Neculai Nepotu este un alt personaj principal. Porecla lui, Țăranul, îl desemnează drept un om de la țară. Are acromatopsie: vede lumea în nuanțe de gri. Acest lucru ajută la înțelegerea titlului. În poveste, un șoc psihic puternic îi redă vederea în culori. Mai târziu, descoperă în Țările de Jos o lume plină de culoare. Transformarea lui dă o dimensiune personală poziției proeuropene a romanului.