Aiceia-i și raiul și iadul

Paula Erizanu povestește un secol de viață în Moldova. Ea pornește de la mărturiile oamenilor obișnuiți. Poveștile lor străbat secolul al XX-lea și ajung până la războiul din Ucraina. Ele vorbesc despre abuzuri, exil forțat și furt. Arată și cum se străduiesc oamenii să-și refacă viața.

Cartea îmbină ficțiunea despre trecut cu mărturiile oamenilor. Erizanu își împletește în ea și propria poveste de viață. Se adresează cititorilor interesați de trecutul Moldovei și de schimbările sociale. La aceste povești contribuie oameni din grupuri minoritare. Lor li se alătură refugiați și oameni care și-au părăsit țara natală. Alții vorbesc de la marginea societății. Erizanu folosește amintirile lor pentru a umple goluri din trecutul regiunii.

Unele povești urmăresc copii care cresc în sărăcie și se confruntă cu violența. Mai târziu, ei contribuie la schimbarea vechilor rânduieli care i-au format. Viețile lor arată schimbări în cultură și în viața civică. Alte povești leagă ideea de acasă, trecerea granițelor și felul în care oamenii își înțeleg identitatea. În Moldova se întâlnesc culturi și grupuri etnice. Oamenii își păstrează rădăcinile acolo, dar privesc și dincolo de granițe.

Erizanu păstrează poveștile celor din jur, privindu-le prin prisma propriei vieți. Ea cercetează atât demnitatea umană, cât și cruzimile pe care le comit oamenii. Nu îi prezintă ca fiind pe deplin buni sau răi. Aceste vieți împletite au în comun dorința de a supraviețui și de a o lua de la capăt.