Alte mărturii despre Pr. Arsenie Boca. Vol. III

Parintele Arsenie – o personalitate de înalta statura monahala, cum n-a mai avut Biserica Ortodoxa Româna - Arhim. Vasile Prescure, Parintele Serafim Badila, Pr. Nicolae Streza, Pr. Ioan CiungaraArestarea Parintelui Arsenie (scrisori) - Pr. Dr. Mihai SasaujanCâteva învataturi de la Parintele Arsenie - Pr. Simion Todoran, Pr. P. Vamvulescu, Maica Marina, Maica TeclaTrageti de voi catre crestinism. Cititi carti egale cu Testamentul. Învatati sa mâncati cu lingura mica! - Maica Stareta Marina LupouNu ne lasa, Parinte, ca pierim! - Preoteasa Ramba Ileana, Maria Clopotel, Paulina Ghitulescu, VirginiaDe la Rasarit se va ridica un popor fara cruce dar si un om cu stea în frunte - preoteasa Lucretia Urea, si Paraschiva Anghel, Cornea Elena, Letitia Suciu s.a.Gura mutului - manuscris cu raspunsuri date în scris de Parintele Arsenie din vremea când nu putea vorbiAlte marturii din Tara Fagarasului - Maria Sandru, Silvia Vasu, Dobrin Eufrosina, Murar Maria, Pandrea Viorica, Dobrin Ioan, Codrea Mariana, Penciu GeorgetaScrisori si îndrumari de la Parintele Arsenie - Prof. Fl. GhitescuCu Parintele Arsenie în Gradina Maicii Domnului - Letitia Suciu, Anca Sancu, Chis AureliaDe folos va sunt daca faceti ce va spun- Gheorghe Morar Arhim. Vasile Prescure: L-am cunoscut de timpuriu pe Părintele Arsenie şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc un om sfânt. Cu cât trece mai mult vremea cu atât conştientizez mai mult faptul că omul acesta a fost, într-adevăr, trimis de Dumnezeu. Părintele Arsenie mi-a fost de ajutor în multe din împrejurările vieţii. Mi-a spus de o suferinţă pe care o aveam. Înainte de a pleca în armată m-am dus la părintele, care era la Prislop, să-mi dea un sfat înainte de a pleca şi aveam o durere sufletească pe care nu o spusesem nimănui. Eram foarte tulburat sufleteşte. Când m-am dus acolo mi-a spus el de ce m-am dus! Mi-a dat un remediu foarte simplu: Spovedania şi Împărtăşania. Mai era acolo părintele Dometie Manolache, care este înmormântat la Mănăstirea Râmeţ. L-am mai întâlnit şi la Bucureşti în câteva rânduri. Niciodată nu voi putea să mulţumesc lui Dumnezeu că am întâlnit un om sfânt cu care ne-a binecuvântat pe noi, românii. Aproape la toţi oamenii se adresa cu: „Mă…”. Era foarte categoric şi foarte deschis. A fost preţuit de foarte multă lume, l-au preţuit până la a-i acorda un cult; dar a fost şi detractat de oameni care l-au bârfit, lucru care l-a mâhnit foarte mult. Spunea că a suferit mai mult din partea creştinilor decât din partea Securităţii.