Amintiri din Hristosfera

”Amintiri din Hristosfera” intareste ideea racordului cosmic, partasia la o taina primordiala, urmand Codul lui de Chardin, cu cele patru stadii. Precum in pelerinajul la Guadelupe cand, incercat de teofania mexicana, V. Andru simte „continuitate intre noi toti”. Zilele bengaleze, in pofida babiloniei Calcuttei, il imbata de spirit atemporal, iar la Tokio, cautand umbra Monseniorului Ghika, cu fabuloase conexiuni de destin, descopera epoca Heisei, cu liniste si pace; adica epoca isihiei. La Moscova, trecut prin „scoala toasturilor”, se intalneste cu bucovineanul ratacitor M. Prepelita, un „liric intregitor de spatii rapite” si cu boema romanilor moscoviti (v. Un Paste rosu la Moscova). Petrecandu-si Craciunul la Roma (1989) se confrunta cu euforia gorbymaniei, salutand iesirea din „adormire” a romanilor. Langa peisajul spaimos din „cazanul” Sarajevo poate contempla revenirea la viata a orasului Zen (Nagasaki) si, cu un aer complice, ne impartaseste exorcismul celor din Polinezia, „cu un picior in neolitic”, ocupati cu „pisatul” dracilor.