Amor intellectualis

Premiul „Cartea anului 2010”, acordat de revista Romania literara, cu sprijinul Fundatiei Anonimul Premiul pentru Eseu, memorialistica, publicistica al revistei Observator cultural pe anul 2010 Premiul special al editiei 2011 a Premiilor USR „Romanul unei educatii”, cum il subintituleaza autorul, Amor intellectualis relateaza povestea unei maturizari intelectuale si sentimentale pe fundalul unei epoci tulburi, cea a instaurarii si consolidarii regimului comunist. Adolescenta eroului indeosebi, cu initierile ei – primele experiente erotice, cautarile intelectuale, tensiunea dintre spiritual si trupesc –, prilejuieste pagini pe cit de savuroase prin pitorescul lor, pe atit de convingatoare prin franchete. La fel si galeria portretelor zugravite: ale prietenilor, dar si ale discipolilor si apropiatilor marelui T. (Tudor Vianu), legati de acesta prin amor intellectualis magistri. Treptat, istoria perso-nala se estompeaza, pentru ca in prim-plan sa treaca o alta po-veste, dramatica, despre disparitia unei lumi si a unei generatii... „O carte care a fost si va fi mult admirata pentru sinceritatea si adincimea cu care Ion Vianu si-a revazut si a retrait anii formarii sale, desfasurarea initierii si a dezvoltarii personalitatii sale marcate, dincolo de inteligenta si de cultura, de o intens traita vibratie spirituala si, uneori, cu o intensa emotionalitate, dar, cumva, retinuta sub civilitatea discretiei – toate intrunind personala dimensiune a «autoritatii» sale.” (Gelu Ionescu) „Amor intellectualis are o deschidere de idei si de observatii care depaseste mizele memorialisticii asa cum o stim. E un roman (biograficul recuperat ca proza) palpitant si intens personal despre formare – morala, intelectuala, profesionala – intr-un timp ostil alegerilor libere. E relevant si ofertant pentru oricine e interesat de dilemele unor indivizi care, nevoiti sa-si negocieze aspru optiunile (si libertatile), au reusit sa nu sacrifice nuantele cind fac judecati, sa nu se inacreasca, sa nu ajunga resentimentari.” (Alina Purcaru) Ion Vianu. Nascut la Bucuresti in 1934. Studii de filologie clasica, neterminate. Doctor in medicina al Universitatii de Medicina  si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucuresti. Voiaje de studii in Germania Democrata, Franta. 1964-1977: Colaboreaza la Contemporanul, Viata Romaneasca, Luceafarul etc. 1975: Publica un volum de eseuri, Stil si persoana, premiat de Uniunea Scriitorilor, si o Introducere in psihoterapie. 1977: Emigreaza, dupa ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileste in Elvetia, practicind psihiatria. Este prezent in miscarea pentru apararea drepturilor omului in Romania. Incepe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua pina in ultimii ani, in tara. 1990: Revine din ce in ce mai des in Romania, unde se reinstaleaza. Publica, in genuri diverse: memorialistica (Amintiri in dialog – cu M. Calinescu –, Exercitiu de sinceritate, Intre violenta si compasiune. Amintirile unui psihiatru); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care si „Cartea Anului” (2010), si Arhiva tradarii si a miniei. In domeniul eseisticii, publica: Blestem si Binecuvintare, Investigatii mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai, Frumusetea va mintui lumea si alte eseuri.