Anatomia distructivității umane

Erich Fromm se întreabă de ce oamenii le fac rău altora și îi distrug. Cum se leagă aceste impulsuri de război și de conducerea aspră? El distinge două tipuri de agresivitate, adică de forță care provoacă rău. Unul apără viața. Celălalt izvorăște din dorința de a distruge. El vede această dorință ca pe un defect de caracter, nu ca pe un destin uman înnăscut.

Cartea abordează psihologia, studiul minții. Se adresează cititorilor interesați de științele sociale. Fromm contestă ideea că doar instinctul poate explica aceste acte. El contestă și explicațiile bazate doar pe condiționarea socială. Aceasta înseamnă felul în care viața alături de ceilalți ne modelează comportamentul.

El se bazează pe studiul creierului și al comportamentului animalelor. Folosește antropologia, studiul oamenilor și al modurilor lor de viață. Apelează și la preistorie și psihanaliză. Acestea studiază perioada dinaintea mărturiilor scrise, respectiv gândurile inconștiente. Printre cazurile analizate se numără pacienții lui Freud și cruzimea lui Stalin. El examinează și preocuparea obsesivă a lui Hitler pentru moarte.

Oana Maria Nica semnează traducerea acestei ediții în limba română. O anexă prezintă teoria lui Freud despre agresivitate.