Aristotel, Metafizica, Thêta 1-3. Despre esenta si realitatea puterii

„Heidegger a eliberat textul original aristotelic de straturile traditiei scolastice, astfel incat acesta a inceput sa vorbeasca intr-un mod cu totul neasteptat.“ - Hans-Georg Gadamer In cursul de vara sustinut la Freiburg in 1931, Heidegger expliciteaza orizontul prealabil in care se situeaza Aristotel, dar si gandirea grecilor antici. Pretextul este cartea a IX-a a Metafizicii, care trateaza despre natura puterii si actului – dynamis si energeia.  Dincolo de a vedea in dynamis o simpla potentialitate care se opune realitatii concrete, Heidegger releva sensul de „forta“ si de dispozitie esentiala care initiaza orice miscare sau schimbare. Analiza fenomenului puterii este una dintre caile prin care Heidegger urmareste felul in care „faptul de a fi“ (Sein) ajunge sa fie gandit ca prezenta – mai intai la greci, iar apoi in intreaga istorie a metafizicii occidentale. MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) a fost unul dintre cei mai importanti filosofi ai secolului XX. A predat filosofia la universitatile din Freiburg si Marburg. Dintre lucrarile traduse in limba romana, amintim: Fiinta si timp, Originea operei de arta, Introducere in metafizica, Parmenide si Problemele fundamentale ale fenomenologiei. Heidegger a reflectat adesea in marginea gandirii lui Aristotel, celebre fiind Interpretarile fenomenologice la Aristotel, un raport din 1922 care schiteaza analitica existentiala din Fiinta si timp.