Arta este adevărul absolut

Constantin Brâncuși scrie despre artă, viață și propria operă. Cartea reunește texte pe care le-a scris în atelier. Cuprinde însemnări scurte, cugetări și proză. El se întreabă ce anume dă fiecărui material natura sa. Cercetează distanța dintre suprafață și adevărul lăuntric. Pentru el, opera devine simplă când sensul ei profund este limpede. Cântărește felurile de a ciopli în raport cu opera încheiată. Leagă libertatea în artă de idei noi, pricepere și muncă asiduă.

Brâncuși scria într-un amestec propriu de franceză și română. Încălca regulile gramaticale, iar prietenii săi găseau acest lucru fermecător. Idei din gândirea orientală i-au modelat viziunea. Aceste trăsături îl făceau să pară greu de înțeles, aproape un mistic. Cărți ulterioare i-au preluat și modificat cuvintele în patru limbi: franceză, engleză, italiană și română. Uneori, modificările îi denaturau sensul.

Doina Lemny îngrijește această primă culegere a însemnărilor sale de atelier. Ea semnează și textul introductiv. Folosește textele lui, nu versiunile ulterioare. Manuscrisele fac parte din arhiva Brâncuși, păstrată la Biblioteca Kandinsky, Centre Pompidou, Paris. Nicolae Constantinescu traduce textele din franceză. Ediția cuprinde ilustrații. Ea prezintă gândurile artistului și formele variate pe care le-a luat scrisul său.