Arta narațiunii politice

Philip Seargeant analizează felul în care poveștile influențează voturile și opiniile politice. El ia ca exemple Brexitul și mandatul de președinte al lui Trump. Acestea arată cum firul unei povești poate ghida emoțiile oamenilor. În centrul analizei sale se află politica post-adevărului. În acest tip de politică, apelul la emoții poate cântări mai mult decât rațiunea. Această carte de nonficțiune examinează politica, limbajul și mass-media.

Seargeant compară modurile în care oamenii construiesc povești și discursuri despre politică. Se întreabă cum stârnesc figurile centrale ale acestora emoțiile publicului. Analizează felul în care folosesc cuvintele pentru a influența oamenii. Examinează și tiparele narative care revin frecvent. Relatările din presă și legăturile cu un partid au și ele un rol. El arată cum ajută acestea poveștile să câștige voturi. Leagă aceste metode de felul în care tind să gândească oamenii. Arată cum persoanele carismatice care urmăresc puterea se folosesc de pasiunea noastră pentru povești.

Activitatea lui Seargeant privește limbajul și felul în care oamenii comunică idei. El scrie, face cercetare și realizează filme educative. Predă lingvistică aplicată la Open University. Acest domeniu pune studiul limbii în slujba unor scopuri practice. Munca sa actuală leagă limbajul, politica și rețelele sociale. Cercetările sale anterioare au urmărit răspândirea englezei în lume. Au explorat și rolul englezei ca limbă de circulație mondială. Scrie pentru The Huffington Post, The New European și Prospect. Susține prelegeri și moderează dezbateri publice în țară și în străinătate. A colaborat și cu BBC, oferind consultanță privind conținutul.