Arta, spatiu si memorie in epoca digitala

Tincuța Heinzel încearcă să identifice rolul artei şi al esteticului în societatea contemporană, să chestioneze formele pe care ele le îmbracă sau modalităţile prin care acestea ar trebui să intervină în viitoarele conjuncţii existenţiale. Autoarea cercetează alcătuirea structurilor existenţiale, ale formelor spaţiale, tipurilor de memorie şi ale sensibilităţii prin prisma impactului tehnologiei, în încercarea de a prezenta palierele de intervenţie teoretică ale noilor medii, tipurile de abordări şi perspectivele posibile în contexul epoci digitalizate. „Revoluția care a avut loc în consumul de electronice și de mijloace digitale de comunicare din a doua jumătate a secolului XX ne obligă să vorbim de o adevărată turnură tehnologică. Oferind o bază comună, digitală, de reprezentare și de operare a diferitelor elemente care compun cadrul nostru cotidian: sunet, imagine, informații, tehnologiile digitale au creat un nou model de abordare a realității. Prin aducerea la un numitor comun, numeric, a diferitelor date ale realității, tehnologia digitală a avut un impact direct nu doar asupra condițiilor de viață cotidiană și a modalităților de interacțiune, dar a condus la schimbări legate de maniera noastră de reprezentare și conceperea lumii. Corelațiile ce pot avea loc între diferitele elemente ale cadrului fenomenologic și interfețele care traduc aceste corelații, interacțiunile ce se pot naște între spațiul fizic și cel virtual antrenează o serie întreagă de procese. Complexitatea transformărilor care au loc sub ochii noștri nu poate să ne lase indiferenți. În același timp, potențialul acestor tehnologii rămâne încă a fi explorat. Rapiditatea procesului de integrare în structurile cotidiene a tuturor acestor tehnologii, posibilitățile pe care le oferă, utopiile pe care le generează, fac parte dintr-un proces în care creatori și utilizatori intervin constant în definirea și negocierea noilor structuri ale cotidianului”.