Băiadera

Straina
Tu
n-ai mai vrut sa simti
suflarea mea ce, pentru
altele, furise doruri isca. N-ai coborat
poteci ascunse-n umbra
si, in acoperirea lor,
fiori n-ai petrecut. De ce te zbati
in viciu si in visari
straine? Acolo nu exista
mituri si nici ingeri
si nici umbrele lor. Un sal desfasurat
este amurgul si tu in
intristarea noptii ratacesti,
ca-n labirint. Hai, vino, si-o usa
sa inchizi in urma ta. Vino, stiu o padure unde
ne asteapta un copac nemuritor.