Basme

Basme cuprinde basme populare și legende din România, culese de Petre Ispirescu. Poveștile îmbină scene ca din vis cu întrebări despre bine și rău. Ele explorează și idei despre viață. Pajiștile, fluturii și cântecul păsărilor conturează limpede locurile. Ispirescu le povestește folosind proverbe și zicători populare. Cartea se adresează copiilor, adolescenților și cititorilor de basme populare.

Unul dintre basme este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Un altul este Prâslea cel voinic și merele de aur. În alte basme apare un balaur cu șapte capete. Mai întâlnim o fată de împărat și un pescar. Unele povestesc despre un erou cu părul de aur. Altele, despre fiica unui bătrân înțelept.

Ispirescu a cules povești de la oameni înainte ca înregistrarea sunetului să fie posibilă. Culegătorii de povești trebuiau să le învețe pe de rost. Sau trebuiau să le dea o formă scrisă. Opera lui îmbină poveștile transmise prin viu grai cu meșteșugul scriitorului.

Ispirescu (1830–1887) a fost scriitor, tipograf și editor român. A fost și culegător de folclor. S-a născut în Pescăria Veche, un cartier al Bucureștiului. La început, a învățat să cânte la biserică. Părinții lui sperau că va deveni preot. El a ales însă să lucreze în tipografie. A început să culeagă povești prin cartierele Bucureștiului. Primele sale basme au apărut în Țăranul român, în 1862.

Prietenii și confrații scriitori l-au îndemnat să-și pună numele pe cărțile sale. Printre ei se numărau Ion Ghica și Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Alexandru Odobescu l-a îndemnat și el să facă acest lucru. A scris și lucrări pentru publicul larg. Principala sa culegere de basme a fost Legendele sau basmele românilor (1882).