Brâncuşi sau cum a învăţat ţestoasa să zboare

Moni Stănilă povesteşte viaţa lui Constantin Brâncuşi sub forma unui roman. Cartea îi urmăreşte viaţa şi arta. S-a născut la Hobiţa, în Gorj, în 1876. A fost al şaselea copil al părinţilor săi. În drum spre Paris, a trecut prin Viena şi München. În această călătorie, sculptura Egiptului antic i-a influenţat arta. Mai târziu, a părăsit atelierul lui Auguste Rodin pentru a-şi găsi propriul drum.

Cartea se adresează celor interesaţi de vieţile artiştilor şi de sculptură. Ea arată distanţa dintre intenţiile lui şi felul în care îl percepea publicul. Vameşii americani i-au confundat operele cu unelte de uz practic. Lucrările erau în drum spre New York. Alţi artişti şi critici de artă îi lăudau însă măiestria.

Atelierul său parizian îi îmbină arta cu viaţa de zi cu zi. Îşi primea oaspeţii cu căldură sau îi alunga cu furie. Gătea pui pe cărbuni. Alegea cu grijă locul fiecărei opere de artă. Fumul şi praful de ipsos umpleau încăperea. Tot acolo îşi ţinea şi patul. Printre oaspeţii săi se numărau Marcel Duchamp şi Amedeo Modigliani. Veneau şi Ezra Pound şi James Joyce.

Brâncuşi a murit în atelierul său în 1957. Şi-a lăsat opera moştenire Franţei. Noii conducători comunişti ai României nu arătaseră niciun interes pentru ea. Cu timpul, a primit recunoaşterea pe care aceştia i-o refuzaseră. Marile muzee îi expun astăzi sculpturile, care se vând la preţuri mari. Cartea îi acordă un loc esenţial în arta modernă.

Stănilă a studiat teologia ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010, locuieşte la Chişinău. Acolo, conduce cenaclul literar Republica alături de Alexandru Vakulovski. Scrie poezie, proză şi cărţi pentru copii. A scris şi un jurnal despre convertirea sa. Poeziile ei au apărut în traducere în mai multe limbi.