Bucureşti, o geografie mentală - Cristian Ciobanu

Geografia mentală aduce în prim plan un alt spațiu, diferit de cel fizic. Un spațiu al percepției cu care omul se află în permanentă interacțiune. Acest spațiu este permanent creat și modificat (o călătorie poate adăuga un nou spațiu hărții noastre mentale), omul raportându-se permanent la acesta (de exemplu a ști sau a nu ști să ajungem într-un anumit loc) Cunoașterea caracteristicilor acestui spațiu mental și a modului în care se formează este extrem de importantă pentru a sintetiza o imagine generală, în cazul nostru, a orașului. Importanța aceasta derivă din faptul că noi nu ne raportăm la spațiul real, nu mergem permanent cu o hartă în mână, avem o hartă proprie în mintea noastră. Prin efectuarea de studii de geografie mentală se creează o imagine a spațiului mental colectiv urban care ar trebui să constituie baza oricăror decizii privind administrarea orașului. Această utilitate a geografiei mentale este cea mai importantă. Un exemplu potrivit este schimbarea denumirilor de străzi în perioada post-comunistă în București. Autoritățile nu au mai dorit ca spațiul să poarte însemne ale comunismului (Bulevardul Victoria Socialismului spre exemplu), mai mult decât atât s-a dorit transmiterea unui mesaj anticomunist pe cât posibil. Ca rezultat au apărut numeroase străzi cu nume de eroi anticomuniști sau celebrități occidentale. Uneori frenezia schimbării denumirii a condus la situații contradictorii în care două străzi au avut pentru o perioadă același nume (de exemplu Ion Mihalache). De asemenea s-a dorit afirmarea apartenenței la comunitatea europeană și au apărut denumiri precum Piața Charles De Gaulle. Astfel spațiul transmite imaginea unei capitale europene, conectată la istoria și valorile occidentale (atât cele de astăzi cât și cele românești din perioada interbelică).