Bucuriile suferinței. Viața unui preot martir

Afară plouă mărunt, picuri storși din ceață. Deschid Cartea și citesc, mereu nou, cuvântul Galileanului: Veți auzi de războaie și vești de războaie; vedeți, să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și boli. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî și veți fi urâți de toți (păgânii) pentru numele meu. ... Cel ce biruiește va fi astfel în veșminte albe și nu voi șterge deloc numele lui din Cartea Vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Părintelui Meu și înaintea îngerilor Lui... ... Fii, deci, credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții. Târziu, pecetluiesc Cartea cu un sărut smerit și privesc în păcura nopții de afară. Înțeleg că noaptea care stăruie încă va trece și lumina ce va să vină va spăla păcate și va tămădui răni deschise.