Bunicul meu fără mormânt

„Oricine a citit acea perla din coroana memorialisticii romanesti care este Eterna intoarcere, adica Ofrandele Corneliei Pillat, a ramas captivat intai de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatal autoarei, orfanul plecat din Oltenita natala, ajuns ucenic cizmar la Bucuresti, apoi proprietar al unui magazin de incaltaminte de lux in pasajul Jean Villacrosse din Calea Victoriei, premiat la Barcelona in 1929 si ales starostele breslei pe tara, membru respectabil in miscarea social-democratiei noastre de rit vechi. Ei bine, acum se vede ca fiica reusise «doar» pregatirea panzei. Desavarsirea tabloului si mai ales inramarea lui potrivita i-au revenit nepoatei Monica Pillat, intrupare palimpsest a fermecatoarelor impletiri dintre familiile Pillat si Bratianu. Dupa ce a etalat comoara epistolara adunata de Dinu, Pia si Cornelia, Monica Pillat reuseste acum scenariul magnetizant al unei redutabile docudrame. Frumoasa isprava a Monicai Pillat e o monografie biografica si o reconstituire de destin personal, dar in acelasi timp frizeaza istoria sociala si restituie cadrele si atmosfera boieriei mestesugaresti de odinioara, adevarata articulatie intre marea si mica burghezie, ne aminteste puterea breslelor medieval-rinascimentale, adesea echivalente masoneriilor. Dezvaluit aici in toata complexitatea personalitatii sale, Gheorghe Ene Filipescu, fostul ucenic ajuns presedintele Sindicatului Profesional al Meseriasilor Cizmari din Romania si membru in Parlament, le cita confratilor comeseni, cum nu se poate mai natural, din Platon si Epictet. Scenariul exista. Convinge, impresioneaza si incanta.“ — DAN C. MIHAILESCU