Căderea

Jean-Baptiste Clamence îi povestește unui străin cum i s-a destrămat viața. Cândva un avocat francez de succes, acum trăiește la Amsterdam. Într-un bar frecventat de marinari, își amintește anii petrecuți la Paris. Crede că și cel care îl ascultă ar putea fi francez. Câștigase respect ajutând oameni nevoiași și susținând cauze nobile. Dar imaginea sa publică fără pată ascundea o viață privată marcată de infidelitate.

O tragedie petrecută într-o noapte îi zdruncină încrederea în propria bunătate. Trece pe lângă o tânără aflată pe un pod, apoi aude un trup căzând în apă. Aude strigăte, dar nu se întoarce. Povestea lui scoate la iveală vinovăția, ipocrizia și nevoia de putere. Ajunge să vadă în această nevoie forța care i-a condus viața. În Olanda, își asumă un rol ciudat: se mărturisește, judecându-i totodată pe ceilalți.

Albert Camus construiește acest roman filozofic ca pe un monolog. Tonul său tăios și amar leagă vinovăția personală de probleme sociale și politice. Romanul explorează felul în care oamenii înfruntă răul și absurdul vieții. Jean-Paul Sartre a lăudat frumusețea romanului, remarcând totodată cât de puțin îl înțelegeau cititorii.

Camus a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1957. Această ediție face parte dintr-o serie dedicată operei sale. Magda Răduță a tradus romanul din franceză.