CADEREA SPRE ZENIT. FAMILIA SCRISA

Atunci calul spuse: „Intr-adevar, Print de diamante, noi vorbim.” Baronul nici macar nu tresari, obosit de minunile acestei lumi. Totusi, fosnetul ierbii smulse viguros il puse pe ganduri: „Cum asa, tu vorbesti cand eu te vad pascand?” „De-a dreptul in mintea domniei voastre, Print de diamante. Dispozitia organelor mele vocale si forma gurii nu mi-ar permite sa rostesc cuvintele asa cum o face domnia voastra.” „Ma mai mira ceva: cum se face ca regalul meu temnicer, cele doua sosii ale colosului din Rhodos si tu insuti vorbiti atat de bine frantuzeste?!” „Ce inseamna frantuzeste?” „Pe legea mea, e limba in care tocmai convorbim!” „Ah, bine. Asta era? Oricum e fara importanta: lumea de- aici nu transmite sunetele.” Ilie CONSTANTIN