Caii de portelan ai colonelului Varga

Prozator si poet afirmat simultan in cadrul Generatiei 2000 (cum il clasifica Marin Mincu intr-o antologie memorabila), debutand editorial cu peste doua decenii in urma, Cristian Melesteu a inclinat ulterior balanta talentului catre genul epic. A contat in evolutia sa castigarea Concursului de volume in manuscris (sectiunea proza), organizat de U. S. R. 2012, dar si receptarea critica ulterioara de-a dreptul favorabila. Mai cu seama datorita fluxului romanesc constant, inceput cu Revolutia borfasilor (2013) si Sicriul de gheata (2014); incheiat cu Bisericile cireselor amare (2024), in care isi consolideaza maniera tematica si stilistica. Romancierul reflecta in frazare captivanta realitatea imediata prin cazuri-limita desprinse din societatea romaneasca post-comunista, ilustrata de personaje periferice, inzestrate prin impact fenomenal cu insusiri transcendentale; din perspectiva parodica si, implicit, satirica. Uzand in maniera post-modernista de procedeul intertextualitatii, autorul isi plombeaza expert textul narativ cu sintagme imitative, in registrul satirei corosive. Intr-un registru stilistic original, prozatorul intretine echivocul dintre trairile interioare si viziunile onirice ale protagonistilor din romanele sale. Remarcabila este fantezia debordanta a prozatorului, nutrita dintr-o conceptie animista, cu ajutorul careia gliseaza cu dezinvoltura planurile dintre real si fantastic. Cristian Melesteu combina in proza sa onirismul si fantasticul, proiectandu-le expert pe fundalul unui univers lumesc contaminat de morbul existentei marginale. - Nicolae Oprea