Cainii, pisicile si teologia

Exista o anecdota referitoare la diferentele dintre caini si pisici, care suna cam asa: Un caine spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala tu esti Dumnezeu�". Pe de alta parte, o pisica spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala eu sunt Dumnezeu�". Cu alte cuvinte, cainii - loiali si credinciosi - au stapani, in vreme ce pisicile - independente si detasate - au slujitori. Pornind de la acest fapt banal, autorii cartii noastre dezvolta o interesanta analogie cu anumite atitudini specifice crestinilor din zilele noastre si la modul in care se raporteaza ei la paradoxurile slavei lui Dumnezeu, de multe ori gresit intelese. Pentru pisici e valabila teologia confortului personal, pe cand pentru caini functioneaza teologia supunerii fata de Stapan. La fel, pisicile cred ca Dumnezeu este un mijloc de a ajunge cu bine la destinatie, in vreme ce cainii sunt convinsi ca Dumnezeu este punctul terminus al oricarui drum. O carte indrazneata, provocatoare, care ne indeamna la o redefinire personala a relatiei pe care o avem cu Stapanul, in oglinda limpede a Sfintei Scripturi. 162 pag. 15/21 cm