Capricii (pentru viola)

Cele 41 de Capricii (Studii) op. 22 – compuse de Campagnoli pentru violă – sunt considerate o operă pedagogică clasică pentru studiul acestui instrument, alături de alte lucrări ca studiile lui Bruni, Hermann, Hoffmeister, Palaschko, Weinreich etc., şi de celebrele lucrări didactice ale lui Kreutzer, Fiorillo, Rode (pentru vioară) transcrise pentru violă, constituind în acelaşi timp şi un material de bază, indispensabil, în studiul violei. Compuse în limbajul muzical instrumental al epocii, ele se caracterizează printr-o mare melodicitate, bogată substanţă emoţională, fapt care contribuie la uşurarea însuşirii diferitelor probleme tehnice, pe lângă cele de interpretare. Prin valoarea lor muzicală şi tehnică instrumentală, capriciile de Campagnioli aduc o contribuţie preţioasă la fundamentarea şi dezvoltarea unei tehnici de bază, la baza muzicalităţii şi a capacităţii de realizare artistică. în procesul de învăţământ instrumental, la aceste se va ajunge prin respectarea principiului pedagogic al progresivităţii, pornind de la însuşirea temeinică a poziţiilor fixe şi a schimburilor de poziţii, la studiile pregătitoare selecţionate din Kayser, Szerémi, Bruni etc. Numai după însuşirea acestei materii se va trece la studiile şi capriciile enumerate mai sus. Prin conţinutul lor variat, capriciile de Campagnioli se adresează ambelor laturi ale educaţiei şi instrucţiei instrumentale: laturii tehnice şi muzical-artistice. în unele se observă preponderenţa problemelor tehnice, în altele caracterul accentuat expresiv şi concentrat.