Carol I al României (1866-1881) vol. I - Sorin Liviu Damean

Autorul constată, pe drept, că, de multă vreme, elita politică românească a conferit principiului alegerii unui Prinț străin sensul important, care-l asociază obiectivelor fundamentale ale programului național: unitatea politică și independența, atât de necesare constituirii societății moderne. Planurile străine privind organizarea politică a Principatelor, numeroase în secolul al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului următor, nu aveau în vedere interesele românești, devenite naționale. Izvorau din rațiuni imperiale, legate de evoluția „problemei orientale“. Reliefând sau sugerând, numai, datele schițate mai sus, autorul încearcă să surprindă rolul care i-a revenit lui Carol I, Omului și Suveranului, în fruntea vieții politice românești. El și-a câștigat, pe merit, un loc important în istoria noastră modernă, izbutind să consolideze instituția monarhică și să se mențină la cârma statului vreme de 48 de ani. Faptul este semnificativ prin el însuși. Carol I este prezentat ca un conducător care și-a însușit, ferm și cu responsabilitate, dezideratele politice naționale ale poporului ale cărui destine a fost chemat să le împlinească. Într-un timp relativ scurt, s-a integrat în atmosfera românească, însușindu-și opțiunile naționale, pentru împlinirea cărora a luptat cu devotament. Dacă a fost în continuare german prin structură și educație, păstrând o neclintită încredere în forța și în rolul civilizator al Germaniei, a rămas, în același timp, credincios jurământului către patria care l-a adoptat. Reliefând aceste trăsături, nu declarativ, doar, ci prin adevărul faptelor, Sorin Liviu Damean schițează un veridic portret al omului și Suveranului Carol I.