Cartea cuvintelor bune de mancat sau Bucataria ca parabola teologica

Traducere: Virginia Galea Prefata: diac. Ioan I. Ica jr Editia a II-a Scrise si rostite de un poet si psihiatru crestin, evreu brazilian pe deasupra, eseurile reunite in aceasta carte reprezinta un demers inedit si provocator de regasire a unui crestinism concret, simbolic, poetic, mistic, inlaturand crusta abstractiunilor si conceptualizarilor care au sfarsit prin a-l mutila si desfigura. Povestea intruparii si a ospatului paradiziac e propria noastra poveste, arata Rubem Alves: „hristologia e antropologie, e biografie”, „taina lui Dumnezeu e taina trupurilor noastre”, taina uitata insa, reprimata in visele noastre, exilata in arta si rastalmacita idealist si ideologic. Este imperios necesar deci ca Biblia sa fie recitita, „mancata” simbolic, iar teologia sa redevina „un poem nesfarsit despre taina intruparii”, „un exercitiu despre nunta dintre cuvant si trup”, o teo-poetica simbolica a frumosului si visului, iar nu o teologie inutil conceptuala facuta din idei si imperative abstracte. Toate aceste lucruri sunt povestite de Rubem Alves intr-un limbaj poetic si incantatoriu, intesat de referinte la marii poeti si scriitori ai lumii, un limbaj in care se resimte exuberanta literaturii si perceptiei sud-americane a existentei. In delimitarea drastica de crestinismul contemporan excesiv eticizat si ideologizat, si in pledoaria sa pentru mister si intrupare, pentru un crestinism simbolic si poetic, cititorul atent poate descoperi o surprinzatoare confirmare a unei Ortodoxii a profunzimilor, Ortodoxie care a fost si este intotdeauna „firea adevarata a omului”.