Cartea din nufăr

O  B I J U T E R I E  G R A F I C Ă  Ş I  O  L U M E  Î N  O G L I N D ĂS A U  C E  C R E D  Z Â N E L E  D E S P R E  N O IEste o carte despre oameni, scrisă de gnomi, zâne, elfi şi alte fiinţe fermecate din Ţara Scânteietoare Mar. Locuitorii acestei ţări nu cred în oameni, dar unii dintre ei s-au pomenit, în împrejurări cât se poate de misterioase, în lumea noastră. Aceşti călători fără voie au devenit autorii cărţii de faţă. Ei au adunat în ea observaţiile lor şi poveşti despre viaţa oamenilor. Multe din aceste informaţii sunt inexacte, caraghioase sau, hai să spunem adevărul, de-a dreptul aberante. Şi bineînţeles că sunt incomplete şi întâmplătoare, descriind doar ce s-a nimerit sub ochii acestor autori neobişnuiţi sau ce li s-a părut interesant.Cu toate astea, am hotărât să lăsăm însemnările aşa cum sunt, cu toate erorile privind realitatea omenească, fiindcă interesantă este, în acest caz, nu rigoarea ştiinţifică, ci mirarea cu care sunt percepute multe din lucrurile care nouă ni se par banale.Această carte n-are pretenţia de a fi ştiinţifică sau riguroasă. Eu sper doar ca munca mea să le fie de folos altor gnomi, zâne şi elfi, care ar nimeri într-o tărăşenie ca aceea în care am nimerit eu. De o vreme încoace încetasem să mai cred în ameninţările mamei („Dacă nu te duci imediat la culcare, vine Omul şi te ia!“) şi consideram lumea oamenilor o invenţie gratuită. Totuşi, asemenea tuturor gnomilor mici, adoram şi eu poveştile despre zânele şi elfii răpiţi de oameni şi duşi de ei în Ţara florilor de piatră.Atitudinea mea faţă de aceste poveşti s-a schimbat cu câteva primăveri în urmă, când, urmărind într-un ceas al după-amiezii jocul libelulelor albastre deasupra unei flori de nufăr, am aţipit. M-am trezit într-o lume atât de ciudată, încât a fost nevoie de această carte pentru a o descrie.