Cartea lumilor disparute

Fericiti poetii care izbutesc sa fie ei insisi, fara a se lasa nicio clipa sedusi de vreo retorica, veche sau la moda, ce nu-i reprezinta! Fericiti poetii care nu contrafac nimic pentru a clipi complice spre cititor, cersindu-i un zambet. Nespus de fericiti poetii care stiu sa taca atanci cand nu au nimic de zis si sa rupa la timp firul sau chiar gatul poemului cand el si-a epuizat forta. Inca mai fericiti poetii care au puterea sa fie altfel de la un text la altul si sa raman totusi ei insisi, masurandu-si succesul prin identificarea cu poezia, nu cu stralucirea poleita a sintagmelor. Fericita, asadar, este - si fie sa ramana - Ruxandra Anton, vechea mea prietena. Ea are toate aceste insusiri si pe deasupra pe aceea de a scrie rar si bine, bucurandu-ne cu adevarul firescului poeziei sale. Horia Garbea