Cartea nunții

Jim și Vera se îndrăgostesc în Bucureștiul interbelic. Lumea lor e plină de jazz, tunsori scurte și automobile. Povestea lor se încheie cu o căsnicie fericită. Dar pe strada Udricani dăinuie un mod de viață mai vechi. Mama lui Jim locuiește acolo cu cele șapte mătuși ale lui. Unele sunt necăsătorite, altele sunt văduve. Ele zădărnicesc speranțele unchiului său, Silvestru Capitanovici. El își dorește să se însoare și să trăiască din plin.

Această poveste de dragoste scrisă de George Călinescu pune în lumină conflictul dintre tineri și bătrâni. Se adresează cititorilor de clasici români. Se află și pe listele de lecturi școlare. Tinerii îndrăgostiți urmează modele din lumea antică. Femeile în vârstă amintesc de cele din proza lui Balzac. Prin acest amestec de stiluri, romanul explorează direcții noi. El aduce un omagiu îndrăgostiților antici Dafnis și Cloe. Alexandru A. Philippide l-a lăudat la apariție. A apreciat felul deschis în care înfățișează iubirea trupească. A remarcat și imparțialitatea cu care autorul își tratează personajele.

Călinescu a scris acest prim roman al său în cincisprezece zile. A apărut într-o perioadă cu multe romane pe teme asemănătoare. Autorul a fost scriitor și a lucrat în presă. A fost și critic și istoric literar. Numele său la naștere era Gheorghe Vișan. A preluat numele de familie al tatălui adoptiv. Tatăl său era funcționar la căile ferate. A studiat la București și a beneficiat de o bursă la Roma. Ramiro Ortiz, istoric literar, a contribuit la formarea sa. Prestigiul său de critic s-a menținut de-a lungul războiului. A dăinuit și după 1944, în ciuda legăturilor sale politice.