Cărțile întregesc viața

Richard Dawkins explorează știința, credința și felul în care ne formăm opiniile. El analizează evoluția omului. Abordează religia, ateismul și expansiunea universului. Se întreabă de ce contează biologia, știința vieții. De asemenea, se întreabă de ce oamenii resping alte puncte de vedere.

Acest volum de nonficțiune cuprinde eseuri, recenzii, conferințe și polemici — texte care susțin o poziție. Se adresează cititorilor interesați de știință și de dezbaterile din jurul ei.

Cartea începe cu o conversație cu Neil deGrasse Tyson. Tyson este astrofizician și studiază cum funcționează spațiul cosmic. Cei doi discută despre ce îi poate face pe oameni să-și schimbe părerile. Pentru prima dată, un volum reunește prefețele și postfețele lui Dawkins. Aceste texte apar înaintea și la sfârșitul altor lucrări. Ele discută lucrări de Carl Sagan, Jacob Bronowski și Lewis Wolpert.

Unele texte îi critică pe autorii care denaturează știința. Acești autori pretind totuși că știința le susține opiniile. Dawkins citește lucrările altora pentru a-și construi propria argumentație. Îi îndeamnă pe cititori să verifice afirmațiile și să pună sub semnul întrebării ideile părtinitoare. Le cere să gândească atent și cu imaginație.

Folosește sarcasmul pentru a combate atacurile împotriva evoluției. Se întreabă cum pot teoriile false să dăuneze societății. Îi apreciază pe autorii care explică propria apropiere de rațiune. Îmbină argumentele științifice cu umorul. Se opune ferm superstițiilor.

Dawkins este un etolog britanic, un om de știință care studiază comportamentul animalelor. Este și biolog evoluționist și studiază evoluția vieții. Este ateu și umanist. A deținut catedra Charles Simonyi pentru comunicarea științei la Oxford. A ocupat acest post din 1995 până în 2008.

Lucrările sale explică evoluția punând genele în centrul ei. Ele includ și conceptul de memă. Dawkins a susținut că efectele unui organism depășesc limitele propriului corp. Ele se extind în lumea din jurul său.