Castelul naruit

"A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, a fost odata, intr-un oras micut, linistit si aproape necunoscut, de munte, o familie care nu se deosebea prin absolut nimic de alte familii din acel oras sau din alte orase, fie ele de munte sau de campie, ale acelei tari sau ale altora, de pe cuprinsul pamantului. Bine-bine, o sa ma intrebi mataluta, cititorule, pai, daca nu se deosebea prin nimic, pentru ce sa te ostenesti dumneata, scriitorule, sa scrii o poveste despre ea, iar noi, copiii, s-o citim? Iar eu aproape ca ti-as da dreptate si te-as sUatui sa inchizi cartea si s-o asezi inapoi, pe raft, s-o bata soarele verii si s-o colbuiasca anii, acolo, nedeschisa, daca n-as avea raspunsul pregatit, uite, iei, in buzunarul de la vesta! Si raspunsul suna asa: pentru ca, dupa cum o dovedeste viata, chiar si in familiile cu totul si cu totul obisnuite, se pot intampla lucruri de mai mare mirarea, de sa nu-ti vina a-ti crede urechilor, cand ti le povesteste cineva! Asa ca, ia Ua mataluta pustiu de bine si aseaza-te binisor pe laita, cu cartea in mana, pregatindu-te s-o citesti din scoarta in scoarta, ca, la sfarsit, o sa te alegi c-o invatatura din cele mari!"