Cei doisprezece Cezari

Mary Beard arată cum au modelat conducătorii romani viziunea occidentală asupra puterii. Ea îi studiază pe cei doisprezece Cezari, de la Iulius Cezar la Domițian. Cei bogați, celebri și puternici le-au folosit portretele drept modele. Influența lor asupra artei se întinde pe mai bine de două mii de ani.

Această istorie folosește imagini pentru a lega arta, politica și cultura. Mai întâi, arată cum foloseau conducătorii portretele în timpul stăpânirii romane. Urmărește apoi folosirea lor de-a lungul Renașterii, până astăzi. Beard se întreabă de ce imaginile unor conducători atât de violenți au avut atâta putere. Ea leagă acest trecut de disputele actuale privind statuile din spațiul public. Cui i se ridică o statuie? Și de ce? Nero cântă la liră în timp ce Roma arde. Oamenii folosesc încă această imagine pentru a-i ataca pe conducători.

Beard analizează opere de Memling, Mantegna și Edmonia Lewis. Lewis a fost o sculptoriță americană din secolul al XIX-lea. Beard studiază și colajul britanic, precum și creațiile meșteșugărești. Acestea includ lucrări ale țesătorilor de tapiserii și ale ebeniștilor. Analizează și lucrări ale argintarilor, tipografilor și olarilor. Reconstituie Sala Împăraților a lui Tițian. Privește dintr-o perspectivă nouă tapiseriile comandate de Henric al VIII-lea.

Oamenii au identificat greșit personajele înfățișate sau autorii imaginilor. Și falsurile fac parte din această istorie. Unele erori au fost întâmplătoare. Altele au servit unui scop. Imaginile puteau exprima păreri contradictorii despre putere, nu doar elogii.

Beard predă studii clasice la Cambridge. Lucrează și ca redactor la Times Literary Supplement. Este membră a Academiei Britanice. Face parte și din Academia Americană de Arte și Științe. Scrie și prezintă documentare pentru BBC. Această ediție cuprinde numeroase imagini. Ondine-Cristina Dascalita a tradus textul din engleză.