Cele două Europe

Nu demult, în aula Academiei Române a avut loc o dezbatere internaţională în centrul căreia se afla un scenariu de „if history”: ce va fi Europa peste cincizeci de ani? Au intrat în discuţie, fireşte, datele geopolitice ale prezentului şi cele ale unui trecut în care, acum alţi cincizeci de ani, continentul nostru era împărţit în două blocuri opuse ideologic, economic, politic şi militar. Într-o ipoteză pe care am expus-o cu acel prilej şi care îmi pare şi verosimilă şi atrăgătoare, Europa viitorului va fi din nou divizată după acest moment de iluzorie unitate. Absolut iluzorie pentru că Europa consumeristă a Apusului şi Europa ideocratică a Răsăritului, sunt realităţi tangibile în fiecare zi, într-o comunitate unde zona monedei euro cunoaşte o criză fără precedent – care merge până la ameninţări de excludere a unor ţări –, unde spaţiul Schengen devine restrictiv pentru raţiuni aparent bine întemeiate şi unde par a fi tot mai actuale cuvintele lui Paul Valéry de acum aproape un secol: „Europa este, în realitate, o mică peninsulă a continentului asiatic”. Răzvan Theodorescu Fragment: Nu demult, în aula Academiei Române a avut loc o dezbatere internaţională în centrul căreia se afla un scenariu de „if history”: ce va fi Europa peste cincizeci de ani? Au intrat în discuţie, fireşte, datele geopolitice ale prezentului şi cele ale unui trecut în care, acum alţi cincizeci de ani, continentul nostru era împărţit în două blocuri opuse ideologic, economic, politic şi militar. Într‑o ipoteză pe care am expus‑o cu acel prilej şi care îmi pare şi verosimilă şi atrăgătoare, Europa viito­rului va fi din nou divizată după acest moment de ilu­zorie unitate. Absolut iluzorie, pentru că Europa consu­meristă a Apusului şi Europa ideocratică a Răsăritului sunt realităţi tangibile în fiecare zi, într‑o comunitate unde zona monedei euro cunoaşte o criză fără prece­dent – care merge până la ameninţări de excludere a unor ţări –, unde spaţiul Schengen devine restrictiv pen­tru raţiuni aparent bine întemeiate şi unde par a fi tot mai actuale cuvintele lui Paul Valéry de acum un secol: „Europa este, în realitate, o mică peninsulă a continen­tului asiatic”. Cu siguranţă, într‑un scenariu geopolitic posibil, se va vorbi peste o jumătate de secol despre o Europă divizată şi încă inteligentă, care va fi un fel de anexă a unei Asii şi mai divizate, dar şi mai inteligente. Vechea realitate istorică şi culturală concentrată în formula „ex Oriente lux” îmi pare a fi recurentă azi, când Asia Centrală a fostelor republici turcofone sovietice repre­zintă marea bogăţie de resurse naturale de energie, când Siberia rămâne singura regiune a planetei unde se găsesc cele opt materii strategice – de la germaniu folosit în industria electronică până la cobalt utilizat în chimia nucleară –, când China este primul creditor al Statelor Unite, când India devine gigantul softului, când Japonia reprezintă avangarda tehnologică în aproape toate domeniile…