Cercetari arheologice in zona metropolitana a Bucurestiului (judetul Ilfov)

In primul sfert al secolului XX, cu exceptia ruinelor de la Curtea Veche, harta arheologica a Bucurestiului si a imprejurimilor sale aparea ca o pata alba pe harta Romaniei. La inceputurile activitatii de descoperire a urmelor preistorice si antice de locuire, atentia specialistilor a fost atrasa de vestigiile situate pe forme de relief dominante ca inaltime si deosebite ca forma topografica, cu materiale arheologice bogate si din mai multe epoci preistorice si istorice, unde, de altfel, au efectuat sapaturi si au stabilit, pe baza comparativa a materialului ceramic, repere de clasificare cronologica a civilizatiilor: neolitice, bronzului, traco‑daco‑getice, romane si ale epocii migratiilor. In literatura de specialitate exista mentiuni conform carora, pe teritoriul Bucurestilor si al imprejurimilor acestuia, cercetarile arheologice de suprafata au fost incepute, dupa anul 1920, sub indrumarea si cu participarea directa a lui Vasile Parvan, ajutat de Ion Andriesescu. La initiativa lui Vasile Parvan, Radu Vulpe, unul dintre tinerii sai studenti, a facut, in anul 1923, cercetari de suprafata pe malurile Dambovitei, descoperind asezarea de la Glina, unde, in anii 1926–1927, Ion Nestor a efectuat sapaturi arheologice in extremitatea lui nordica, numita Tell‑ul Glina, ocazie cu care a facut importante observatii stratigrafice privind succesiunea in timp a culturilor neolitice Boian si Gumelnita si a descoperit o noua cultura din epoca bronzului timpuriu, denumita cultura Glina.