Cetatile grecesti pontice si binefacatorii lor

Aceasta carte reprezinta continuarea unor cercetari anterioare care au dus la publicarea unei monografii privind institutia proxeniei in spatiul pontic. Asa cum atrageam atentia cu acel prilej, „raportate la ansamblul epigrafiei grecesti, decretele de proxenie – atunci cand s‑a simtit nevoia unei diferentieri – au fost discutate in contextul inscriptiilor onorifice, fiind considerate o subcategorie a decretelor emise de o autoritate publica”. Daca pentru a urmari evolutia unei institutii pe ansamblul Pontului Euxin, cele 174 de documente catalogate in urma cu aproape un deceniu justificau pe deplin ratiunea acelui demers de cercetare, multe aspecte legate de activitatea „notabililor” (ἄνδρες καλοὶ κἀγαθοί – „barbati de valoare”)2 nu puteau fi dezvoltate in acel moment decat prin raportare la próxenoi*. Ma refer aici – in primul rand – la statutul binefacatorilor, la natura serviciilor oferite de acestia, la onorurile acordate, la locul de proclamare si expunere a decretelor, eventual si la unele trasaturi particulare ale corpului civic in cetatile grecesti pontice. (din „Introducere”)