Cidul

Legenda cidului, constituita prin secolul al XII-lea, se refera la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspira poemul "Cintecul Cidului", precum si alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru "Cidul" l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu “Cidul” apare adevaratul stil tragic. Corneille ramine, astfel, pictorul maretiei si nobletei umane. In aceasta opera, autorul asaza in centrul creatiei fiinta umana. Tragedia clasica prezinta un alt tip de erou, care nu mai e victima a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind sa se realizeze, sunt capabili sa ia decizii, conducindu-se de sentimental cinstei, datoriei si al onoarei. Conceptia rationalista a iubirii in intregime determina faptele savirsite de Don Rodrigo si Ximena. Rodrigo si Ximena sunt modele de eroism si de umanitate, amestec de trairi, manifestate mai sensibil in personajul Ximenei, si in lupta neincetata a vointei impotriva pasiunii. Sensul moral in aceasta tragedie este ca datoria si onoarea ocupa primul loc in viata. Corneille afirma ca “Tragedia care pentru subiectul ei este o actiune mareata, extraordinara, serioasa” si ca “izvorul trebuie cautat in istorie sau legenda”. Aceasta opera este de factura clasicista, deoarece este prezenta regula celor trei unitati, cu mici abateri: este o actiune liniara, ce are loc in unitatea orasului, timp de 36 de ore. Echilibrul compozitiei, armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigo - sentimentul onoarei este mai presus decit sentimentul iubirii, deci opera este de factura rationalista.