Descriere

Poezia Mariei Grădinaru, din acest nou volum, pulsează între fragilitate și luciditate, între intimitatea confesiunii și deschiderea către un orizont mai larg, aproape metafizic. Fiecare text este o încercare de a surprinde clipa în care ființa se fisurează și, în același timp, se recompune: în foșnetul unei păsări, în vibrația interioară a unei conștiințe, în memoria care nu încetează să respire. De la tensiunile interioare din „ultimul tango” la deschiderile metafizice din „matrix” și până la intimitatea profundă din „poem pentru tata”, textele explorează limitele ființei și posibilitățile ei de vindecare. În „rătăcire”, celălalt devine reperul esențial: cel care te recunoaște, te „scrie” și te adună din risipire. Într-un limbaj direct și sugestiv, aceste poeme se adună ca o meditație sensibilă asupra identității, unde fragilitatea devine forță, iar iubirea - singura certitudine. - Adrian Alui Gheorghe

revelație ești o madonă desprinsă
din cenușiul zilei
mi-ai spus
iar luna soarele toți aștrii
s-au aliniat
lângă cuvintele tale
priveam prin tine
ca prin fereastră
căutam cerul
dar cerul erai tu
da
tu erai cerul
tu erai oglinda
tu erai darul meu
cel mai de preț
și nu știam
ce să mă fac cu tine