Cioran. O mitologie a nedesăvârșirilor

Eugen Simion cercetează opera lui Cioran și omul din spatele ei. Arată cum limitele vieții au modelat acest gânditor. Explorează și tristețea profundă a lui Cioran, care nu și-a găsit sfârșitul. Această carte de critică literară le oferă cititorilor un studiu atent asupra lui Cioran.

Simion trece de la o epocă și un loc la altele, fără un traseu liniar. Revine asupra unor puncte pe măsură ce își dezvoltă argumentația. Fiecare capitol poate fi citit, în mare parte, de sine stătător. Totuși, fiecare întregește imaginea lui Cioran. Simion recurge la mereologie, studiul părților și al întregului. Leagă fiecare parte a operei lui Cioran de ansamblul personalității sale.

Simion aduce în acest studiu experiența multor ani dedicați cărților. S-a născut în 1933, la Chiojdeanca, în Prahova. A studiat la Ploiești și București. Tudor Vianu a fost unul dintre profesorii săi. Printre ceilalți s-au numărat Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Și-a obținut doctoratul în 1969, sub îndrumarea lui Șerban Cioculescu. Cercetarea sa l-a avut ca subiect pe Eugen Lovinescu. A lucrat și în colectivul Eminescu al Academiei Române. Perpessicius conducea acest colectiv.

A început să scrie în presa literară în 1960. Timp de decenii, a publicat cronici de carte în Gazeta literară și România literară. A predat la Universitatea din București. A devenit profesor universitar în 1990. Între 1970 și 1973, a fost lector la Paris IV, Sorbona.

Simion a devenit membru al Academiei Române în 1991. A devenit vicepreședintele ei în 1994. A fost președinte din 1998 până în 2006. În 1999, a înființat Fundația Națională pentru Știință și Artă. A și condus-o. Acolo a lansat o colecție de clasici români. A publicat și facsimile, adică reproduceri, ale manuscriselor lui Eminescu. Acestea au alcătuit 38 de volume, apărute între 2002 și 2009. A condus Institutul G. Călinescu. În această funcție, a coordonat un dicționar al literaturii române. Acesta a cuprins șapte volume.

A scris peste 30 de cărți de critică și istorie literară. Universități din România și din străinătate i-au acordat titlul de doctor honoris causa. A fost și membru al unor academii din Franța și Danemarca. A deținut această calitate și în Grecia și Serbia.