Cismigiu & Comp.

Romanul Cișmigiu & Comp. a fost mai întâi un pariu literar făcut de trei „lăzăriști“ la întâlnirea de douăzeci de ani de la absolvire. Unul, fermecat de amintirile înșirate cu haz și cu melancolie de autor, l-a îndemnat pe Grigore Băjenaru să scrie, celălalt s-a oferit să-și pună la bătaie economiile și să sprijine tipărirea cărții. Și așa a apărut, în toamna anului 1942, cel mai frumos roman despre anii de liceu. Autobiografic, dar și arhetipal, prin detaliile specifice oricărui roman al adolescenței: băieți puși pe șotii, profesori severi, numiți cu ironie „zei didactici“, materii grele și strategii prin care elevii căutau să scape de o notă proastă când nu se omorau cu învățatul, prieteni buni și uniți, primele iubiri și, tot timpul, atmosfera grădinii Cișmigiu care înconjoară Liceul „Gheorghe Lazăr“. Numeroasele reeditări ale acestei cărți arată că pariul literar din 1942 a fost câștigat pentru totdeauna. Grigore Băjenaru (1907–1986), scriitor român. Fiul profesorului și autorului de manuale școlare Ion Popescu-Băjenaru. A fost elev la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din București, iar apoi a studiat literele și filozofia la Universitate. Din cauza vremurilor a avut o carieră anevoioasă, îndeplinind diverse slujbe: redactorul buletinului Institutului Astronomic din București, funcționar la Primărie și la diverse galerii de artă și profesor de limba română la școlile din Capitală, dar, spre mâhnirea lui, niciodată la liceul său, pe care însă l-a evocat în cea mai importantă carte a sa, romanul Cișmigiu & comp. (1942). Alte scrieri: Bună dimineața, băieți! (1973), Mici povestiri despre oameni mari (1981). „Cum am scris Cișmigiu & Comp.? După cum se știe, Cișmigiu & Comp. nu este numai o cronică a Liceului Gheorghe Lazăr, un omagiu pe care l-am adus anilor de școală și minunaților mei dascăli, dar și o carte însușită de toți adolescenții țării care trăiesc emoțiile numărului matricol de pe braț. De când eram mic îmi plăceau «amintirile din școală».“ Grigore Băjenaru