Concursul de matematica Florica T. Campan pentru clasele 1-4. Editia a 19-a

Daruirile generoase urca spre tariile vazduhului ca parfumul de floare impregnat in pene de ciocarlii. Cele meschine se pravalesc spre abisuri ca pietroaie diforme. Candva, de multisor, distinsa profesoara universitara Florica T. Campan isi ostenea ochi si degete scriind daruri generoase pentru copii doritori sa-si lase mintile lor iscoditoare sa sfredeleasca spre profunzimi ale timpului si matematicii. Multi copii s-au bucurat de astfel de dar. Poate acesta a fost motiv sa devina profesori, la randul lor daruitori. A mai curs vreme, ca doar acesta ii este rostul: sa limpezeasca binele si sa astupe rautati. Cei candva daruiti au devenit daruitori prin concursuri Florica T. Campan, prin asociatie neaplecata spre profituri, prin editari de carti in care sa adune daruri, ca in cutii destinate amintirilor dragi, spre a lumina din cand in cand viitorul. Chiar pentru cei bine deprinsi cu numaratul, este greu de spus cate anume concursuri au stimulat iscodiri: au fost si judetene si interjudetene si pentru cei mai maricei si pentru pitici care abia deprind citiri de slove. Nu vedem rost sa numaram copiii care s-au invrednicit sa se intreaca in competitiile Campan; cele din urma aduna pe la o mie de participanti. Vine mai usor sa numaram carti in care s-au aranjat aceste daruri: aceasta de aici este a zecea. Recapitulam aceasta lectie pentru buna si dreapta fixare: darurile pornite de pe masa de lucru a Floricai, au reverberat in suflete generoase si s-au multiplicat. Problema. Or obosi oare vreodata aceste daruri sa reverbereze?