Copilul partidului

Cunoscut ca istoric literar, datorita amplelor sale eseuri consacrate unor teme „sensibile”, Alexandru Macedonski si complexul modernitatii (1985) sau Tudor Arghezi ��" poet religios (1999), prin care demonteaza convingator si aplicat rutinele de receptare, MARIN BESTELIU abordeaza, de aceasta data, romanul, cu siguranta scriitorului caruia nu-i sunt straine nici tehnicile narative de verificat succes, nici perspectiva polemica asupra literaturii conformiste, conjuncturale si simplificatoare a „obsedantului deceniu”. Fara sa se constituie într-o tardiva rafuiala cu istoria, Copilul partidului vizeaza vechiul regim, dezvaluind cu luciditate senina mecanismele sistemului dictatorial, coercitiv, al fricii, al compromisurilor, al manipularii cinice. Baldovin, personajul principal al cartii, captiv al acestui sistem, naiv si „onest”, nu este o victima, ci un produs, desi traieste la modul dramatic revelatia coplesitoare a abandonarii idealurilor „generoase”, a degradarii umane, a ticalosirii generale. Departe de manierismul asa-numitului „roman politic”, selectiv demascator, Copilul partidului este o poveste marturisitoare, o poveste a sinceritatii, apropiata de constructiile epice ale lui Augustin Buzura, legitimand, în acelasi timp, o certa vocatie. Constantin M. Popa