Corespondenta. 1946-1959

Traducere din limba franceza si note de Vasile Savin Editie ingrijita, prezentata si adnotata de Franck Planeille „Draga Rene, […] Timpul nu desparte, nu‑i las decat pentru cei despartiti – Altfel, e fluviu care duce, intr‑o aceeasi miscare. Ne asemanam mult si stiu ca se intampla sa avem dorinta de a «disparea», de a nu fi nimic in fond. Dar de‑ar fi sa dispari si zece ani, tot vei regasi in mine aceeasi prietenie, la fel de tanara ca acum cativa ani, cand te‑am descoperit odata cu opera dumitale. Si nu stiu de ce, simt ca la fel se intampla si cu dumneata fata de mine.” (Albert Camus) „Draga Albert, Iti multumesc pentru prezenta dumitale dorita ca un pahar de apa limpede, intr‑o dimineata de extrem desert. […] Sunt atat de putini cei pe care ii iubim cu‑adevarat, si fara rezerve, care ne lipsesc si carora stim ca le lipsim cateodata, tainic, incat cele doua senzatii, cea in sine si cea pe care o percepem la celalalt, aduc acelasi elan si aceeasi ingrijorare...” (Rene Char) „Intalnirea [dintre Albert Camus si Rene Char] preceda prietenia, dar ii confera tonalitatea aparte ce o poate transforma in fraternitate. Cei care se intalnesc in 1946 nu sunt doar doi oameni, ci doi imensi artisti foarte diferiti unul de celalalt si totusi apropiati in acest «rau subteran» de care doar operele lor ne pot apropia. Prietenia este atunci acea descoperire ce‑i depaseste pe indivizi, care largeste spatiul fiecaruia ca artist. [...] Este posibila fraternitatea intre creatori? Intalnirea dintre doi artisti, iar uneori prietenia, nu poate exista in afara operei pe care o savarsesc si care se desavarseste in ei. Iata de ce, fara indoiala, lectura corespondentei scriitorilor il dezamageste uneori pe cititor. [...] Aceasta corespondenta este marturia unei prietenii care ne hraneste meditatia asupra acelor circumstante ce conteaza cu‑adevarat intr‑o viata, transfigurand‑o uneori ca pe o sansa fulguranta.” (Franck Planeille)