Corespondenţa completă. Volumul al III-lea: 1645-1650

Acest al treilea volum cuprinde scrisorile lui René Descartes din anii 1645–1650. El și principesa Elisabeta discută despre virtute și fericire. Se întreabă în ce constă binele suprem al vieții. Cititorii interesați de filosofie le pot urmări reflecțiile despre conduita morală. Descartes a fost un gânditor francez, preocupat de filosofie și matematică. A contribuit la formarea gândirii filosofice moderne.

Războiul, exilul și doliul au marcat scrisorile Elisabetei. Tatăl ei, Frederic al V-lea, a pierdut tronul Boemiei. Și-a pierdut și rangul de principe elector al Imperiului. Trupele habsburgice au ocupat Palatinatul Rinului. Teritoriul a trecut apoi în stăpânirea familiei catolice Wittelsbach. Familia Elisabetei trăia în exil la Haga. Fratele ei mai mare a murit când ea avea unsprezece ani. Și-a pierdut viața într-un naufragiu pe Zuiderzee. Trei ani mai târziu, tatăl ei a murit de ciumă. Certurile din familie i-au adus și mai multă suferință.

Educația aleasă primită o învățase să-și stăpânească suferința personală. Descartes propune ca punct de plecare al discuțiilor un text: De vita beata de Seneca. Scrisorile lor se inspiră din gândirea neostoică a vremii despre conduita morală. Aceste teme se regăseau și în predici, cărți didactice și romane. Vlad Alexandrescu îngrijește ediția. El leagă discuțiile lor de o tradiție renascentistă. În cadrul ei, scriitorii le ofereau sfaturi conducătorilor.

Scrisorile provin din texte în franceză, latină și neerlandeză. Această ediție le redă în română. Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu și Cristian Moisuc contribuie la traducere. Călin Cristian Pop și Grigore Vida traduc, de asemenea, scrisorile. Volumul include note, o cronologie și scurte biografii. Are o bibliografie, care cuprinde o listă de lucrări. Include și indici care ajută cititorii să găsească temele căutate. Alexandrescu, Arnăutu, Pop și Vida au alcătuit aceste instrumente de lucru. Ovidiu Babeș și Florin Crâșmăreanu au adăugat alte note.