Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu

Corpusul receptarii critice a operei lui M.Eminescu. Secolul XX, vol.16-17, Editie critica de I.Oprisan; Format 13 x 20 cm, XVI, 304p; XVII, 304p Lucrare unica in cultura romana si fara echivalent in bibliografia universala, Corpusul receptarii critice a operei lui M.Eminescu aduna pentru prima data la un loc, in ordine cronologica, tot ce s-a scris despre poetul national de la raspunsul lui Iosif Vulcan ( din Familia ) si pana in anul1900: in volume, in periodice, inclusiv texte inedite ramase in manuscrise. Lucrarea va insuma cca. 35 de volume. Eminescu, Eminescu e de doua ori vrednic de nemurire: nu numai ca a fost cel mai mare artist al neamului sau, dar si in latura vietii practice el s-a jertfit pentru realizarea idealului natiunii din care s-a nascut. Cu buna stiinta, genialul scriitor s-a suit pe rugul jertfei de sine: a cugetat ca un filosof acolo unde altii se multumeau cu clisee politice; a pus fondul langa form acolo unde altii se multumeau cu vorba care ii scutea de fapte rele. De aceea in el culmineaza nu numai arta romaneasca ci si miscarea de renastere a poporului nostru de la Balcescu pana la 1889, anul mortii sale. Si astfel, mai mult decat toti care au purtat numele de roman in veacul al XIX-lea, ele este al nemuririi, al adevaratei nemuriri. (Simion Mehedinti, Nemurire si Nemurire, 1914)