Cultură și eshatologie. Viziunea iconografică a lui Paul Evdochimov

Paul Evdokimov s-a născut la 2 august 1901 în Sankt-Petersburg, orașul care la vremea respectivă era cel mai european din întreaga Rusie. Familia face parte din nobilime, tatăl, Nicolae Evdokimov, este colonel în armata țaristă, iar mama descinde din vechea aristocrație. Ne găsim în Rusia începutului de secol XX, o țară răscolită de revolte, într-un continuu proces de fierbere. În 1907 are loc prima dramă din șirul celor care îl vor marca pe Evdokimov. Tatăl său este asasinat de un soldat cu convingeri revoluționare, aflat sub comanda sa. A fost împușcat de aproape și nu a avut nicio șansă de supraviețuire. În manieră cât se poate de rusească, mama lui Paul Evdokimov cere la proces grațierea ucigașului. Acestea sunt primele detalii care ne ajută să înțelegem devenirea ulterioară a teologului rus, naturalizat în Franța. Fără să știm prea bine cât de mult a fost implicat tatăl în educația copilului și cât de apropiați au fost ei, moartea sa trebuie, totuși, să fi pus o amprentă asupra formării fiului său. Olivier Clément presupune că amintirea tatălui său, un om dedicat, bun, cu spirit de sacrificiu, a lăsat o puternică impresie asupra lui Evdokimov și l-a pregătit pentru două teme majore din gândirea sa: Dragostea sacrificială a Tatălui și zâmbetul Tatălui pe care îl vom contempla în veșnicie. În acest context, O. Clément completează: „Adevărata psihanaliză nu reduce taina, ci arată cum, de-a lungul întregului nostru destin, taina ne atrage către ea”