Cum merge lumea

Cum merge lumea, de Naom Chomsky

 

Lumea pe care ne-o infatiseaza Naom Chomsky facand apel la o intreaga serie de documente istorice, unele desecretizate abia la inceputul anilor ’90, este una in masura sa il socheze nu doar pe cititorul roman, ci si pe cel de pretutindeni; este o lume fata de care primul gest este acela de respingere, iar cel de al doilea – de revolta.

Insa daca vrem sa stim „cum merge lumea“, adica sa discernem ce se intampla in spatele usilor inchise, ceea ce trebuie sa facem este nu sa ne acoperim ochii, ci sa ne indreptam atentia, pentru inceput, catre deciziile militare, politice si economice luate in ultimele decenii de guvernele Statelor Unite ale Americii.

 

Sigur ca sunt lucruri despre care am prefera sa nu vorbim sau sa nu stim, dar trecerea lor sub tacere nu este doar o ofensa la adresa celor care au avut de suferit de pe urma lor, ci si o modalitate de a ingadui barbariei sa isi faca loc, incetul cu incetul, in sanul societatilor si al comunitatilor noastre.

 

Fragment din carte:

 

" In orice tara, exista un grup care are puterea reala. Nu este deloc unn secret cine detine puterea in Statele Unite. In principiu, se afla in mainile oamenilor care determina deciziile de investitii -  care jotarasc ce este produs si ce este distribuit.Ei fac parte, inn buna masura, dinn guvern , aleg strategii si stabilesc directiile generale ale sistemului ideologic.

Unul dintre lucrurile pe care si le doresc este o populatie pasiva si docila. Deci, unul dintre lucrurile pe care le puteti face pentru ca ei sa aiba o viata incomoda este sa fiti exact opusul. Sunt multe modalitati prin care puteti face acest lucru. Chiar si simplul fapt de a pune intrebari poate avea un efect important.

Demonstratiile, petitiile si votul pot fi si ele importante -  depinde foarte mult de situatie. Dar cel mai important lucru este ca actiunea voastra sa fie una sustinuta si organizata.

Daca te duci la o demonstratie, iar apoi te duci acasa, e ceva , dar cei de la putere nu vor fi foarte incomodati de asta. Ceea ce nu pot ingadui insa este o presiune sustinuta care se afla mereu in crestere, organizatii care sunt mereu active, oameni care invata din experienta si care vor sti sa organizeze mai bine data viitoare.

Orice sistem de putere , chiar dictatura fascista, raspunde disidentei publice. Acest lucru este cu siguranta adevarat intr-o tara ca SUS , unde - din fericire -  statul nu are prea multa forta pentru a constrange oamenii. In timpul razboiului din Vietnam, rezistenta si protestele publice fata de razboi au jucat un rol destul de important si au fost un cost pe care guvernul a trebuit sa il plateasca."