Curcubeu

Curcubeu. Proza scurta si teatru

Sa-mi pun ceasornicul din inima sa afle ce-i cu timpul. Acum e acelasi moment. Atunci era altul. Si tot asa secunda aceasta o numeste pe cealalta. Si invers. Frunza aceasta tace in acest copac, ca apoi sa taca intr-altul. Noaptea coboara stele si luna, ziua urca oameni si fapte. Opace pentru trupuri, profunde pentru ganduri. Unde-i mijlocul coroanelor? Dar a ninsorilor? Hai cu Tine catre mine! Sunt cuvinte care torc si lumini care inchid. Pe drumul conspirat de vorbe strabate sunetul rumoarea. De ce sa ma ascund de ele? Oricum vom fi cuprinsi de ele. Sarac pentru prea plin pentru mine. Saracul stinge doruri cand ochii sapa golul. Degeaba merg prin Paduri. Cam acelasi lucru se intampla si din ceruri.