Curs de armonie teoretic-practic

Din perspectiva istoriei pedagogiei muzicale romanesti, lucrarea lui Victor L. Gheorghiu reprezinta unul dintre primele tratate sistematice de armonie redactate in limba romana de catre un autor roman. Inaintea sa existau doar cateva incercari izolate: unele texte sumare de teorie muzicala si traducerea tratatului lui Ernst Friedrich Richter, utilizata in mediul conservatoarelor. In aceasta situatie, aparitia unui curs original, conceput pentru studentii romani si adaptat practicii didactice locale, a reprezentat un moment important pentru dezvoltarea invatamantului muzical national. Lucrarea se inscrie astfel in acelasi curent de consolidare teoretica care caracterizeaza perioada interbelica, cand apar tot mai frecvent manuale si tratate destinate institutiilor de invatamant muzical.