Cuvant cu cuvant - Amintirile unei mari traducatoare in Uniunea Sovietica, povestite in filmul lui Oleg Dorman

na dintre cele mai bune carti-document ale ultimilor ani si un bestseller care a intrecut orice asteptari in Rusia. Cuvant cu cuvant este o carte unica. Ea reprezinta transcrierea amintirilor renumitei traducatoare Lilianna Lunghina, intinse de-a lungul a trei sferturi de veac, asa cum au fost ele depanate in filmul documentar cu acelasi titlu al lui Oleg Dorman. Alaturi de destinele nu o data frante ale apropiatilor, rude si prieteni ai autoarei, portretele catorva scriitori rusi de prima marime intregesc tabloul unei epoci: Anna Ahmatova, Marina Tvetaeva, Evgheni Evtusenko, Varlam Salamov, Aleksandr Soljenitin. „Marturia Liliannei Lunghina incanta in primul rand prin talentul evocarii si onestitatea atitudinii, prin ascutimea privirii si acuitatea memoriei. Sa-i fim recunoscatori pentru restituirea«cuvant cu cuvant» a anilor pe care i-am trait c totii.“ (Eldar RIAZANOV) „Cred ca nimic nu e mai interesant pe lume decat sa privesti si sa asculti un om intelept care isi povesteste viata. Mai ales daca viata asta a fost traita in Rusia, asa cum a trait-o Lilianna Lunghina.“ (Boris AKUNIN) „Numele meu e Lilia Lunghina. De la cinci la zece ani, cat timp am locuit in Germania, mi s-a spus Líli Márkovici. De la zece la paisprezece ani, cat am stat in Franta, mi s-a spus Lilí Markovicí. Iar cand jucam la teatrul de papusi al mamei mi se spunea Lilí Imali. Iata cate nume am avut. Ma gandesc ca acum, la sfarsitul secolului, cand ideile despre lume si viata se bat cap in cap si cand tara noastra nu prea stie incotro se indreapta, poate ca e un lucru important safie pastrate cat mai multe crampeie din viata pe care am trait-o in secolul XX si, prin parintii nostri, in secolul al XIX-lea. Cu cat vorfi mai multi cei ce vor marturisi incercarile prin care au trecut, cu atat mai multe marturii vorfi pastrate in memoria colectiva, si astfel vom reusi pana la urma sa recompunem din crampeiele astea un tablou mai mult sau mai putin complet al omenescului vietii, al societatii cu chip uman, cum ne place sa spunem acum. Ceva, ceva o sa iasa de aici, ceva care safie de folos in vreun fel secolului XXI. Daca o opera de arta, o carte, unfilm trebuie sa contina un mesaj adresat oamenilor, atunci vreau sa-mi formulez chiar acum mesajul. Mai presus de orice, vreau sa transmit ca nu trebuie sa ne pierdem speranta, ca trebuie safim increzatori in faptul ca si cele mai neplacute situatii pot lua pe neasteptate o intorsatura fericita. Stiu ca acum oamenii au adunat multa deznadejde in sufletul lor. De aceea trebuie sa speram si sa avem credinta ca multe vor ajunge sa poarte semnul binelui.“