Descriere

S‑a scris relativ mult si cu acribie documentat despre Dan Barbilian, indeosebi din perspectiva poetului care, incepand cu 1919, a folosit pseudonimul Ion Barbu, ales de el – dupa o scurta ezitare, cand s‑a prezentat intaia data cenaclului „Sburatorul” sub banalul nume „Popescu” – si imediat acceptat de Eugen Lovinescu, criticul literar care a impulsionat multi scriitori de talent, mai ales dupa Primul Razboi Mondial. Insa alegerea pentru a‑si semna versurile nu era chiar fictiva, Barbu fiind patronimul bunicului sau dupa tata, care, prin botez, era Ion, un cunoscut antreprenor in constructii, cel care a edificat, printre altele, fostul Institut medico‑legal „Prof. Mina Minovici” din Bucuresti. In perioada studiilor fiului sau, Constantin, viitorul tata al lui Dan, personajul cartii de fata, Barbu devine Barbilian pentru a se evita frecventele confuzii intre multimea de elevi cu acelasi nume care urmau studiile la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti. (din „Introducere”)