Darul Zanei Heliana

(…) Cei doi se indreptara spre lacul din mijlocul padurii, care lucea in soare, ca o oglinda de safir. Baiatul isi stropi obrajii cu apa racoroasa, binefacatoare. Fetita azvarli in undele cristaline floarea de magnolie. Atunci, incepu sa adie un vant racoros, iar cei doi copii se preschimbara pe data intr-un roi de petale albe de trandafiri, care isi luara zborul, asemenea unor fluturi. Vantul increti fata apei, si, cu stelute stralucitoare, din lac a iesit, mai frumoasa ca niciodata, printesa Floare-de-Magnolie. Ea privi cu luare-aminte in jur, si zari plutind pe oglinda apei un superb nufar albastru. Floare-de-Magnolie: Nufar-Albastru! Inima imi spune ca esti tu! Printesa a ingenuncheat si l-a sarutat, lasand lacrimile ei sa curga in cupa albastra a florii. In clipa urmatoare, nufarul s-a preschimbat in preafrumosul Nufar-Albastru. (…)